Capacitatea copilului de a-și cere scuze atunci când a făcut ceva greșit este unul dintre cele mai importante elemente morale care trebuie subliniate încă din perioada copilăriei. Fără ea, este imposibil să ne imaginăm dezvoltarea unei persoane responsabile, capabilă să experimenteze empatia.

Cum să înveți un copil să-și ceară scuze realizând greșeala?

„Scuzați-mă că ți-am vorbit așa!” Cuvintele au zburat din gura părintelui, pregătindu-l pentru o bătălie epică cu copilul său. Când în cele din urmă copilul de 6 ani își cere scuze printre lacrimi, adultul s-ar putea întreba dacă întreaga dramă a meritat. Copilul a învățat ceva, determinându-l să spună „Îmi pare rău”? Experții explică faptul că, important nu este doar să pronunți cuvintele, ci să înveți să îți asumi responsabilitatea pentru o greșeală. Copiii la această vârstă pot obiecta la adresarea scuzelor lor, deoarece ei cred că nu a fost vina lor. Au nevoie de asigurarea că, deși s-au purtat greșit, nu sunt „răi” și sunt încă iubiți.

Analizând procesul de scuze în câțiva pași, îl poți ajuta pe copilul tău să înțeleagă modul în care acțiunile sale îi afectează pe ceilalți și să învățați să învețe când să-și ceară scuze pentru greșelile sale.

Perioada de vârstă de la 3 până la 5 ani este esențială pentru formarea unei busole morale. Copilul trebuie să recunoască diferitele situații și comportamente și să știe că probabil este responsabil pentru acestea în anumite situații. Apoi, aceste cunoștințele trebuie consolidate în personalitatea sa.

Fa un pas inapoi.

Copilul tău are un dezacord cu un prieten și este împins în mijlocul argumentului. Primul pas este să ajutați copilul să se calmeze. Dacă insistă ​​să spună că îi pare rău atunci când este încă supărat, nu va înțelege cum îi afectează comportamentul său pe ceilalți, sfătuiesc psihologii. Când va învăța să fie empatic, va începe să simtă și să aprecieze sentimentele pe care acțiunile sale le pot provoca celorlalți. Acest lucru poate provoca remușcări, ceea ce îl va ajuta să facă față mai bine conflictelor pe viitor.

Dacă furia copilului este îndreptată spre tine – țipă când îi ceri să pună masa, de exemplu acesta ar fi răspunsulpotrivit „Nu vorbim așa – Scuză-mă acum!” Va escalada situația și îl va face să se simtă vinovat. Nu își va da seama că a fost nepoliticos. Stinge furia cu dragoste și vorbește calm. Spune ceva de genul: „Acest lucru îmi rănește sentimentele. Te iubesc, dar voi ieși din cameră câteva minute, iar când mă voi liniști, mă voi întoarce să discutăm. ”

Revizuirea a ceea ce s-a întâmplat.

Odată ce copilul s-a liniștit, poți vorbi despre modul în care comportamentul său îi afectează pe ceilalți. Pune întrebări care vă vor provoca emoții și vă vor ajuta să înțelegeți cum se simte cealaltă persoană, cum ar fi „Cum te-ai simți dacă ți s-ar întâmpla asta?”. Îl poți ajuta, de asemenea, să-și amintească o perioadă în care se afla într-o situație similară. Îți amintești cât de trist ai fost când Vicki a țipat la tine? Poate așa se simte Ivo acum. Așa poți lucra împreună cu el pentru a se gândi la modalități mai bune de a rezolva conflictul.

Întrebă-l pe copil: „Dacă ai putea, ce ai face diferit? sau „Ce va funcționa mai bine data viitoare?”; pentru a-l ajuta să se gândească la ce s-a întâmplat. Dacă copilul a fost supărat de faptul că fratele său nu a împărtășit cu el joaca și și-a aruncat jucăria prin cameră, reamintească-i că data viitoare ar putea să iasă din cameră sau să spună „Te rog, nu face asta”.

Educație prin exemplu personal.

Unul dintre cele mai puternice instrumente parentale pe care îl ai este propriul comportament. Copilul tău urmărește ceea ce faci. Dacă l-ai certat pe fiul tău când a întrerupt o conversație, ai putea spune: „Îmi pare rău că nu am răspuns mai calm. Pe viitor, voi respira adânc pentru a mă liniști atunci când sunt furios”. Această scuză modelează pașii pe care încerci să-l înveți: asumă-ți responsabilitatea și dezvoltă un plan pentru data viitoare. Pe măsură ce vede acest proces în acțiune iar și iar, copilul va învăța cuvintele și semnificațiile din spatele lor.

Compensare.

Acțiunile specifice conferă scuzelor o importanță mai mare pentru copiii de această vârstă. Dacă copilul spune prietenei sale numele numele într-un mod ciudat, puteți întreba: „Ce poți face pentru a o face să se simtă mai bine?” El poate să realizeze un desen pentru ea, să o îmbrățișeze sau să se ofere să împartă o jucărie specială. Combinate cu expresia „Îmi pare rău” , aceste gesturi îl ajută pe copil să învețe să își asume responsabilitatea pentru corectarea propriilor greșeli.

Desigur, el poate refuza totuși să-și ceară scuze, chiar dacă îl îndrepți către răspunsul corect. În acest stadiu, poți evita o luptă pentru putere, știind că va apărea o altă oportunitate. Dar dacă tot îi ceri copilului să-și ceară scuze, laudă-l după aceea. Puteți spune: „Ar trebui să fii mândru că ai făcut-o pe prietena ta să se simtă mai bine!”
nteligența emoțională este unul dintre cele mai importante elemente ale educației timpurii. Să lucrăm din greu, conștient și cu o atitudine prietenoasă față de copii.

Ți-a plăcut articolul nostru? Pentru a fi la curent cu noutățile, urmăriți SmartyKids pe paginile noastre:

Facebook: https://www.facebook.com/smartykidsromania
Instagram: https:/https://www.instagram.com/smartykidsromania/
Youtube: https://www.youtube.com/channel/UC9V0DxxYu0e-tefUa-Dc0EQ