Optimism. Un cuvânt pe care l-am auzit cu toții. Optimiștii fac limonadă când viața le oferă lămâi.

Optimiștii se concentrează asupra pozitivului, îndreptandu-și energia spre a se concentra asupra a ceea ce pot controla în viața lor. În același timp, pesimiștii se gândesc la cele mai grave.

Ce faci când viața îți oferă lămâi?

De aproximativ 25 de ani, cercetătorii studiază beneficiile optimismului pentru copii și adulți. Optimiștii tind să fie mai sănătoși, atât fizic, cât și emoțional. Ei trăiesc mai mult și au mai mult succes la școală și în viață. În plus, adulții optimiști au o carieră mult mai bogată în satisfacții și de succes. Toate acestea sună minunat, dar ce se întâmplă dacă nu ești optimist în privința lumii? Vestea bună este că, chiar dacă nu te-ai născut un optimist, optimismul poate fi învățat și dezvoltat. Și odată creat, optimismul face o diferență pozitivă permanentă în viața unei persoane. Originea optimismului dobândit poate fi urmărită în opera lui Martin Seligman în anii ’60 -’70. Ceea ce găsește Seligman este că oamenii de nădejde nu devin neputincioși în fața adversității. Oamenii sustenabili interpretează evenimentele în moduri optimiste. În schimb, oamenii neajutorați pot interpreta aceleași evenimente în moduri care conduc la un comportament pesimist. Modul în care reacționăm la evenimente arată stilul în care toată lumea le interpretează. Fiecare persoană folosește o poveste diferită pentru a explica cauza fiecărui eveniment, bun sau rău. Așadar, riscăm să ne întrerupem viața și ne simțim fără speranță (lipsa de control și credință în schimbare). Sau putem aborda stilul combativ (capabili să rezolvăm probleme și să planificăm alternative). Probabil te întrebi de unde vine stilul tău interpretativ.

Oamenii au o atitudine genetică față de pesimism sau optimism. Însă, aceasta nu este neapărat o caracteristică constantă.

Aproximativ 75% din trăsăturile legate de optimism împotriva pesimismului sunt determinate de locul în care ne dezvoltăm. Familiile noastre și experiența au un impact asupra noastră. Ca și în alte aspecte ale dezvoltării, formarea unui stil interpretativ este un proces individual cu propriul calendar și ritm. Semințele sale germinează în primii ani de viață. Stilul interpretativ este influențat și de viața adultă, pentru copii – părinții și profesorii lor. În special, feedback-ul primit de la acești oameni și modul în care se confruntă cu experiențe stresante sau schimbătoare de viață, cum ar fi situațiile grave din viață.

Scopul: transformarea optimismului într-un mod de viață.

Pe măsură ce copiii cresc, se dezvoltă și învață despre lume, ei încep să își explice viața. Stilul interpretativ al copiilor rămâne viu în perioada preșcolarului și a grădiniței pe măsură ce dezvoltarea continuă. Pe măsură ce copiii se maturizează și au mai multă experiență, stilul lor interpretativ devine mai definit. Când copiii au opt ani, stilul este considerat deja potrivit. Acesta va rămâne neschimbat de-a lungul vieții, dacă nu există o intervenție deliberată care să-l ajute pe copil să gândească optimist. Acesta este motivul pentru care este important să integrăm optimismul în programele de educație timpurie. Vrem să-i învățăm pe toți copiii să gândească optimist! Dar și pe adulții care îi susțin și îi îngrijesc, să gândească optimist! Optimismul în predare nu poate fi creat în vid. Pentru a ajuta copiii să își schimbe stilul interpretativ, trebuie mai întâi să creezi un plan care să susțină și să consolideze această practică. Pentru a învăța copiii mici cum să gândească optimist, trebuie să creăm mai întâi un climat fizic și emoțional care să susțină adoptarea acestei noi abilități.

Pentru a deveni optimiști, copiii trebuie să învețe cum să identifice și să reglementeze emoțiile, să acționeze, să aibă încredere și autoeficiență.

Copiii trebuie să fie independenți, să își asume riscuri, să continue, să rezolve probleme. Ei vor ajunge să fie empatici și vor ști cum să se calmeze. Aceste abilități au stabilit tonul pentru gândirea optimistă. În calitate de educatori, nu este adecvat și nici util să se introducă un standard pentru dezvoltarea unei gândiri optimiste. În schimb, de exemplu îi putem ajuta pe copii să-și construiască treptat optimismul prin integrarea activităților curriculare și la utilizarea gândirii optimiste. O parte cheie a tuturor acestor activități este implicarea familiilor. Astfel, se poată susține învățarea copiilor acasă. Ca rezultat, vom ajunge să atingem scopul propus! Transformarea optimismului într-un mod de viață.

A doua parte a articolului veți găsi aici:
https://smarty-kids.ro/de-ce-este-importanta-dezvoltarea-optimismului-5-metode-partea-2/