Omul este o ființă socială. A sta în  casă poate scoate la suprafață punctele slabe ale unei persoane. Este perfect normal să ne facem griji pentru sănătatea noastră și a celor dragi. Copiilor le lipsește activitatea fizică, contactul social … și nu doar lor! Adesea se întâmplă ca stresul să crească. Putem spune că psihicul este ca un microscop pentru temerile umane. Pentru a nu se ajunge acolo, trebuie analizate relațiile de familie în condițiile în care suntem restricționați de a sta în interiorul spațiului de acasă. Toate sarcinile, inclusiv cele de îngrijire a copiilor, trebuie revizuite bine și împărțite. În acest fel, ne putem întări relațiile și putem evita apariția de tensiuni inutile. Să fim pregătiți. Cu cât suntem mai conștienți de acțiunile reale pe care le putem întreprinde, cu atât avem mai multe oportunități de a evita panica. Cu cât simptomele de frică sunt mai slabe, cu atât este mai probabil să reacționăm sobru și calm. Imunitatea nostră fizică și psihică sunt strâns legate – cum le menținem? Vom trece acest test? Cum ne sprijinim unii pe alții pentru a face față? Mulți dintre noi ne întrebăm: „Ce pot face cu copiii mei, soțul meu, pentru a-i sprijini? Adevăratul ajutor de care avem nevoie este de fapt răspunsul la întrebarea: „Ce pot schimba în comportamentul, gândirea și atitudinea mea, pentru a putea fi mai util în situația dată?” Câteva subiecte de discutat acasă:

Familia este în carantină – Suntem o echipă, situația este neobișnuită pentru toată lumea, vom reuși împreună.

Trebuie să revizuim „ritualurile” și rutinele de acasă.  Să organizăm un consiliu de familie și cu responsabilitatea necesară, dar nu fără umor, să clarificăm situația, pentru a scrie propria „constituție”. Să stabilim câteva reguli la care vom lucra cu toții. Hai să luăm idei de la copii și să vedem cum simt „acest joc”. Oferă animalului de companie rolul de a se plimba prin casă și de a ridica starea de spirit.

A lucra de acasă nu este o vacanță – muncim. Practic, acasă este locul de relaxare, iar acum sunt necesare alte reguli.

Acasă există în prezent două universuri cu circumstanțele, cerințele lor. Cum să ne menținem capacitatea de lucru? Programul de lucru, îmbrăcămintea dimineața ne unesc și organizează imediat. Fiecare are propriile sale mici ritualuri care transferă dintr-un regim în altul. Nu avem propriul nostru cabinet acasă – întreaga familie trebuie să cunoască regulile noului joc, numit  „Casa” / „Pălăria invizibilă”. Aici regulile „jocului” sunt acestea. Putem defini o linie invizibilă pentru a separa spațiul din jurul nostru. Putem crea un buton invizibil pentru a reduce decibelii celor din jurul nostru atunci când avem o conversație de afaceri. Sau putem stabili un gest înțeles de toți prin care să “atragem atenția ” atunci când este nevoie. Acest lucru îi va ajuta pe ceilalți să navigheze pe teritoriul nostru. Dacă avem sentimentul că „furăm / privăm” familia de atenția noastră, cu siguranță se va profita de această situație. Celor mici, le putem explica cu un desen al căminului și rolurile fiecăruia în intervalele de timp ale zilei (se delimitează cu săgețile ceasului).

Hai să vorbim împreună despre următoarele subiecte.

Împărțirea rolurilor: Să ne ajutăm reciproc discutând și clarificând între noi care sunt obligațiile pe care ni le asumăm. Fiecare are drepturi și obligații. Cine este responsabil pentru ce? Micile angajamente de care suntem conștienți ne oferă un sentiment de implicare personală, responsabilitate și forță. Nu excludeți rolurile în care sunteți aproape unul de celălalt – este important să fiți împreună. Nu ștergeți din graphic minutele de genul  „a nu face nimic”, astfel încât să ne putem  relaxa și a lăsa o zonă de odihnă. Sistemul nostru nervos are granițe. Rezistența este o caracteristică a psihicului nostru și constă în capacitatea de a se recupera rapid după orice impact. Trăim într-o perioadă de hiperactivitate, iar când suntem obosiți, reacțiile proprii sunt imprevizibile chiar și pentru noi înșine.

Obțineți un moment conștient de dezintoxicare informațională.

Fără informații care crează panică. 2 minute tăcere într-o postură confortabilă sunt suficiente pentru ca hipocâmpul (partea a creierului responsabilă de memoria noastră pe termen lung) să se odihnească și să proceseze informațiile pe care le gestionăm, pentru a relaxa corpul, minții pentru a lucra mai eficient. 10min – jumătate de oră – într-o poziție comfortabilă – pui de somn, desen, carte, duș, joacă cu copiii. Aveți un hobby – împărtășiți-l cu familia, alegeți filme distractive pe care să le vizionați împreună. Limitați canalele de informații despre stresul în rețelele de socializare pe care le utilizați sau reduceți sonorul. Gândiți-vă la supraîncărcarea senzorială la profesorii și persoanele cu diferite profesii care lucrează ore în șir cu oameni și la „epuizarea” pe care o provoacă. Sau la starea astenică – slăbiciune neuropsihiatrică, sindrom de oboseală cronică – o stare dureroasă manifestată prin senzație de oboseală crescută cu instabilitate extremă, slăbirea autocontrolului, nerăbdare, anxietate, tulburări de somn, pierderea capacității de a controla stresul mental și fizic, intoleranță la sunete puternice, mirosuri puternice la lumină puternică. Amintiți-vă că pentru a fi util oricui, trebuie să fiți capabil de acest lucru. Regăsiți-vă mai jos, ca persoană cu nevoile umane tipice: Activitatea fizică este foarte importantă pentru sănătatea noastră – vitalitatea noastră, tonusul ajută la reducerea tensiunii și la reîncărcare cu mai multă energie. Hormonii endorfinelor sunt eliberați în timpul și după activitatea fizică. La fel ca morfina, acționează ca un analgezic și calmant, reducând senzația de durere și stres. Ele ajută la ameliorarea anxietății și a depresiei.

Alături de exerciții fizice obișnuite, râsul este una dintre cele mai ușoare metode de a declanșa eliberarea de endorfine.

Chiar și anticiparea unui moment amuzant într-un spectacol de comedie ridică nivelurile de endorfine. Aveți un simț al umorului la locul de muncă și râdeți pe tot parcursul zilei, pentru că este o modalitate excelentă de a ține medicul departe de voi. Umorul include lobul frontal al scoarței cerebrale, care este responsabil pentru abilitatea unei persoane de a raționa, de a vorbi, de abilitățile cognitive și motorii, atenția și adaptarea socială. Organizarea activității noastre ne oferă un sentiment de stabilitate, consecvență, satisfacție, importanță. Comunicarea nu este doar o formă de schimb de informații. Dr. Paul Zack explică faptul că, contactul interpersonal nu numai că crește oxitocina, dar reduce și stresul cardiovascular și îmbunătățește sistemul imunitar. În loc de o simplă strângere de mână, alegeți întotdeauna (acasă deocamdată) o îmbrățișare pentru a saluta. Gânduri și emoții – Împărțiți-vă obiectivele mari în sub-obiective mici – deoarece creierului nostru „sărbătorește” doar atunci când atingem linia de sosire, putem să ne stabilim o serie de linii mici de sosire. Aceasta va declanșa eliberarea de dopamină la atingerea fiecăreia dintre ele. Dopamina este un motivator hormonal, ne determină să luăm măsuri pentru a ne atinge obiectivele, dorințele și nevoile, oferindu-ne un impuls pentru o plăcere sporită în atingerea lor. Întârzierea, îndoiala și lipsa de entuziasm sunt asociate cu niveluri scăzute de dopamină. Studiile la șoareci arată că nivelurile scăzute de dopamină duc la alegerea variantei cea mai ușoare pentru rezolvarea problemei, cu toate că rezultatul este mai mic (hrană mai puțină în cazul șoarecilor). Animalele cu un nivel de hormoni mai ridicat depun efortul de a obține o cantitate de două ori mai mare de hrană Ce acțiuni specifice ar trebui să întreprindem în familie. 1.   Planificarea bugetului; 2.   A stabili în ce mod se vor face cumpărăturile; 3.   Cum ne organizăm timpul; 4.   Delimitarea spațiului; 5.   Ce am face în situația în care cineva din familie s-ar îmbolnăvi – scrieți o listă de telefoane necesare – la cine a-ți apelați pentru ajutor (chiar și suport emoțional).

Stabilim care dintre subiecte poate fi discutate chiar și în prezența copiilor.

Când copiii văd că există înțelegere acasă, ei sunt, de asemenea, calmi. Ce facem cu copiii? Întreabă mereu de ce nu merg la școală, de ce nu se pot juca afară, etc. Să le oferim o oportunitate de a înțelege noua situație, de a împărtăși (chiar și emoțiile) părerile, temerile, sentimentele. Nu în ultimul rând, au dreptul de a se plictisi. Dacă ne ocupăm tot timpul cu o implicare viguroasă de ei, îi privăm de propria lor dinamică, de distribuția propriei energii. Să-i lăsăm, de asemenea, să aibă propriile lor idei de auto-organizare, nu conectarea automată la un dispozitiv electronic ci timp pentru a petrece cu plăcere pe net. Îl stabilim în limite rezonabile, astfel încât să ajungem la un echilibru între confort și siguranță. Până la o anumită vârstă, părinții sunt responsabili pentru sănătatea copiilor lor. Nu uitați, nu putem învăța un copil ceva ce nu oferim ca exemplu. Dacă suntem animatorii lor constanți, îi privăm de propria motivație. Există o diferență atunci când copilul dă semnalul „sunt trist” și „mă plictisesc”. În primul caz, situația necesită discuții, sprijin. Copiii au nevoie de mai multă activitate verbală: 1. Permiteți-le să converseze, să participe la o lecție online live și la alte activități. 2. Învațați, cântați împreună o melodie cunoscută – nu pentru o învățare sau a cânta corect, ci din plăcere. S-a cercetat că în școlile unde există muzică de cor voluntar pentru elevi, manifestările agresive sunt foarte scăzute.

Este o sarcină vitală a adolescenților de a se testa în lume, de a depăși situații provocatoare. Neacordarea de importanță acestui fapt, le creează neliniște inutilă.

Timpul în care se creează înțelegerea granițelor este copilăria. Inițiază o conversație în familie despre granițe. Fiecare univers funcționează în anumite granițe fizice și alte limite, legi. Statul are propriile sale reguli și legi. Nu ignorați tonul acestei conversații pentru a fi serios și respectuos unul față de celălalt. Ce responsabilități este  pregătit fiecare membru al familiei să își asume în planul propriei familii. Fiind supărați pe cei mai în vârstă că nu sunt interesați de preocupările, aduce încordare suplimentară. La rândul său, acest lucru poate crea o stare de spirit agresivă “- Nu înțelegi – – Nu dorești să înțelegi.” Într-o astfel de situație, puteți încerca să înlocuiți enunțul sumar furios cu o descriere a emoțiilor pe care situația particulară – acțiune sau inacțiune – le evocă în voi. (Ex. „Nu mai sta întins!” / „Sunt foarte obosit și nu pot face totul singur. Când există ordine, există mai mult spațiu pentru noi toți. Acum este complicat să păstrăm totul în ordine, am nevoie de ajutor cu asta și asta.”) Evitați comentarii și epitetele generalizate. („Tu mereu …”, „Ești un moft.”). Haideți, în toate conversațiile cu cei dragi, să folosim primul  model de comunicare, pentru a înțelege și empatiza, pentru a ajunge la o decizie constructivă legat de cee ace e de făcut.

Mulți oameni se întreabă: Care este bagheta magică pentru succesul în relația cu ceilalți? Cum de unii sunt plăcuți, iar alții sunt mereu ezitați?

Secretul constă în asertivitate – capacitatea de a înlocui rigiditatea cu un comportament flexibil este o condiție prealabilă pentru un grad ridicat de stimă de sine și, prin urmare, recunoașterea de către ceilalți. Asertivitatea este în centrul unui triunghi, în vârfurile acestuia fiind situate cele trei comportamente extreme: agresiv, pasiv și pasiv agresiv. Furia apare la noi din cauza incapacității de a spune „Nu!” în timp util, pentru a ne proteja nevoile, valoarea proprie, stima de sine și sustenabilitatea noastră în viață, încrederea că vei renunța, dar asta nu înseamnă că vei renunța la tine. Aveți grijă să nu acumulați agresivitate din întrebări nescrise, de la granițele încălcate, din cauza energiei fizice nediluate, din cauza obiectivelor excesive într-o situație de dizabilitate. Alegeți prioritățile la care doriți să vă oferiți energia. Păstrați-le la un nivel minim rezonabil. Persoanele care trebuie să lucreze în afara casei vor avea nevoie de un moment de odihnă acasă înainte de a se angaja în sarcinile familiei. Pentru a nu provoca supraîncărcare de ambele părți și conflicte verbale sau agresivitate silențioasă, este necesar să discutăm, să fim de acord cu un moment de adaptare după care, putem aștepta ajutor cu sarcinile comune. Trecem cu toții printr-o periodă de criză, de adaptare. Toți cei din familie au nevoie de timp și înțelegere pentru a reuși să se adapteze. Dacă nu faceți față în acest moment, dacă relația dvs. este tensionată, copiii se comportă mai rău, amintiți-vă – toate condițiile noastre sunt atipice, avem nevoie de timp. Și dacă un membru al familiei îl folosește pe celălalt pentru a se “descărca” și nu are răbdare – suntem doar oameni și acestea sunt lucruri naturale! Amintiți-vă, datorită faptului că nu știm când se va încheia această perioadă, trebuie să ne economisim energia și răbdarea.

Orice s-ar întâmpla – ești un părinte bun! Orice s-ar întâmpla – ești cel mai bun părinte al copiilor tăi. Nu putem face față la tot de la început – învățăm! La fel ca mersul, trebuie învățat – acordați-vă timp, fiți amabili cu voi și cu familia voastră.

Noi, de asemenea, am reușit să ne adaptăm situației de urgență! Dacă aveți un copil cu vârstă cuprinsă între 4 și 12 ani și căutați o activitate suplimentară în familie care să fie distractivă și plină de satisfacții, vă invităm să vă înscrieți la o lecție gratuită demo online, de aritmetică mentală (pentru copii între 4 și 12 ani). Alegeți centrul dvs. aici: https://smarty-kids.ro/contacts/